În limba sanscrită maya înseamnă „iluzie”. În sistemul
nostru subtil, alcătuit din chakre și canale de energie este o zonă numită Vid.
Vidul este „oceanul iluziilor”, un ocean care trebuie traversat. Dacă mă
gândesc la semnificația cuvântului iluzie, ea este ceva care este, dar de fapt
nu este. Asta nu înseamnă că lucrurile care ne înconjoară nu există, persoanele
din jurul nostru nu există. Toate sunt acolo. Iluzie este ceea ce gândim noi
legat de tot ce ne înconjoară, ceea ce gândim despre tot și toate. Iluzie este
atașamentul nostru față de diferite persoane, față de materie. Iluzie sunt
condiționările (obiceiurile) noastre.
Muncim și pentru confortul
nostru. Ce este confortul? Să ne fie viața cât mai ușoară, cât mai comodă. Ne
atașăm de materie tot mai mult pentru confort. Ne atașăm de televizor, de
calculator. Credem tot ce se spune la televizor, devenim dependenți de jocurile
pe calculator. Ne umplem capul cu tot ce vedem și auzim la televizor, ne umplem
capul cu viața jocurilor virtuale. Ne umplem capul cu tot ce citim, ajungem să
credem tot ce citim. Ne formăm viața după toate ideile văzute, auzite, citite.
Ne formăm după ideile altora. Acestea sunt iluzii. Nu este natura noastră
naturală.
Dar, dacă toate ideile noastre,
toate gândurile noastre sunt iluzii, ce este realitatea?
Realitate este ceea ce simțim.
Ceea ce simțim înainte să gândim, înainte să judecăm ceva sau pe cineva. Realitate
este faptul că viața pe care o trăim acum nu este un chin, de fapt. Ne atașăm
de confort și de persoane, iar dacă atașamentul se pierde, este un chin pentru
noi. Contrariul atașamentului este detașarea. În starea de detaşare, dacă
pierdem din confort, este mult mai ușor, dacă pierdem o persoană, este mai
ușor.
O altă realitate este Spiritul
din noi, spiritualitatea. Spiritualitatea nu înseamnă că mergem în fiecare
duminică la biserică și acolo ni se spune că trebuie să facem asta și aialaltă,
trebuie să trăim așa și invers, ca să nu mergem în iad. Noi încercăm să trăim
așa, dar nu se prea poate, știți. „Este o iluzie.” Cineva … un preot, un
maestru spiritual … trebuie să ne învețe ce este spiritualitatea, ce este
Spiritul, ce este iadul și raiul, există asemenea lucruri? Dacă da, cum știm cu
adevarăt ce este real? De unde venim înainte de a ne naște? Tot acolo mergem
după moarte?
Cineva a spus odată că „biserica
noastră este în inima noastră”. Iar în inimă este Spiritul, acolo este
spiritualitatea. Nu din inimă simțim atașamentele noastre. Nu din inimă ne
dorim confortul. Nu cu inima gândim.
Zona vidului din corpul nostru
subtil reprezintă principiul de maestru spiritual. De-a lungul veacurilor am
avut mulți profeți, mulți maeștri spirituali, care au încercat să ne readucă
atenția spre Spirit. După moartea acestora s-au format religii/filozofii pe
baza învățăturilor lor. Religii care se bat între ele, deși învățăturile sunt
aceeași: să simțim Spiritul din noi, să devenim Spiritul.
Când traversăm acest „ocean al
iluziilor” (vidul), ajungem la Spirit, apoi spiritualitatea intră în cap, în
creier, apoi … doar apoi simțim cu adevărat că trăim.
Shri Mataji despre
maestrul spiritual:
„Un maestru spiritual este
permanent în relație cu Divinul. Pe de o parte, aceasta se realizează în inima
Sa, și tot ceea ce face sau spune vine de la personalitatea Sa profundă,
spirituală. Pe de altă parte, el își păstrează atenția asupra slujirii lui
Dumnezeu. El știe să recunoască lucrarea lui Dumnezeu în natură, în evenimente.
El cunoaște regulile Sale care privesc viața și ființele. El descoperă jocul
Divinului în întreaga creație și este spectatorul încântat al jocului, ca și
actorul care are grijă să fie pe placul Stăpânului său, lui Dumnezeu. În
același timp, se străduiește să comunice discipolilor Săi întreaga artă a
acestui joc al dragostei.”
„Un maestru spiritual Realizat este, de asemenea,
cineva care exercită o disciplină strictă asupra lui însuși – respectul de
sine –, care posedă un simț total al detașării, dar în același timp, se
impregnează de lucrurile care hrănesc mentalul (scrierile sfinte). Detașarea e
foarte importantă, dar nu înseamnă indiferență.”
„Maestru spiritual este, de
asemenea, cineva care a făcut multe eforturi pentru a opri orice efort. Adesea,
el a renunțat la numeroase lucruri superficiale care nu servesc la nimic în
viață. Și, în această privință, el trebuie să dea exemplu, trebuie să explice,
trebuie să-și călăuzească discipolii către lucrurile care hrănesc Spiritul și
să le arate calea de urmat. La acest sfârșit de secol XX, el este poate
îndrumătorul pe care căutătorii încearcă să-l afle în imensul ocean care se mișcă
neîncetat.“
Aghi
