Cuvântul yoga înseamnă „unire”. Ca şi cuvântul religie care vine din latină: religare, adică „a lega din nou”. Aşadar, în esenţă ambele înseamnă acelaşi lucru. Dar unire sau re-legare cu ce oare? Fiind vorba de spiritualitate, mă refer aici la unirea cu Puterea Divină sau cu Dumnezeu. Deci adevărata „yoga” este de natură spirituală.
În niciun caz yoga nu înseamnă gimnastică, făcând mişcări lente, îmbrăcaţi în body (în cazul femeilor), stând turceşte sau cine ştie în ce poziţie complicată sau poate stând chiar în cap, eventual stând strâmtoraţi într-un acvariu pe o scenă.
Energia Kundalini, nu este, în niciun caz, o energie sexuală sau care poate fi trezită prin sex.
Yoga nu înseamnă că ne îmbrăcăm în material galben, ne radem în cap, ne dăm toată averea şi viaţa unui individ care promite raiul.
Yoga nu înseamnă ceva ciudat doar pentru că, trăind în occident, suntem familiarizaţi cu creştinismul şi cu bisericile noastre.
Adevărata yoga nu cere bani, tocmai pentru că oferă cunoaşterea Divinului, care nu poate fi cumpărat cu bani.
Adevărata yoga, în primul rând oferă cunoaşterea Sinelui, apoi treptat îndrumă spre cunoaşterea Divinului.
Iar cunoaşterea Sinelui începe ... cu mine. Ce-i cu mine? Cum adică?, nu mă cunosc eu pe mine? Ştiu ce mă scoate din sărite, ştiu care sunt oamenii care îmi plac şi care nu-mi plac, ştiu ce mă bucură şi ce mă întristează, ştiu că voi îmbătrâni şi ce naşpa e etc.
Dar nu-i aşa! Cunoaşterea Sinelui începe cu energia Kundalini care aşteaptă să descopăr că ea se află în mine, că este o energie sacră, pe care Divinul a aşezat-o în toate fiinţele umane, că este o părticică din Puterea Divină, care este de fapt Duhul Sfânt .... în mine, în noi toţi... Care este palpabilă, simţindu-se ca o briză răcoroasă, care protejează de toate relele, care vindecă, care readuce sfinţenia în mine, bucuria copilărească, înţelepciunea, respectul, corectitudinea, care mă ajută să discern binele de rău ... ce mai ?
Asta este adevărata yoga...
Yoga este acea stare de unire cu Puterea Divină, care mă aduce în prezent, în prezenţa Lui, oprind gândurile care mă deranjează din trecut sau care planifică neîncetat viitorul... Ea mă aduce la Sine, care este eul meu adevărat, mai profund, care mă ajută să fiu un martor conştient şi detaşat al propriei mele fiinţe, al lumii în care trăiesc. El este sursa bucuriei pure, a liniştii mentale în care sunt conştinet, dar fără gânduri. El mă ajută să îmi dau seama că sunt doar o părticică din marele întreg, că sunt una cu tot ceea ce Divinul a creat ... nu separat.
Ági
