Shri Mataji despre femeile occidentale

(fragmente din discursul lui Shri Mataji Nirmala Devi, Franţa, 1988, „Intuiţia femeilor”)

"Femeia este ca Pământul Mamă şi bărbatul ca Soarele. Amândoi trebuie să se asocieze. Priviţi Pământul câte poate să îndure. Vedeţi cât este de chibzuit. El creează flori frumoase, arbuşti frumoşi, totul pentru noi, fără nici o problemă. În plus, Pământul ne hrăneşte, cu toate că facem atâtea greşeli împotriva lui. Dar Soarele nu caută să devină Pământ şi nici Pământul să devină Soare, fiindcă ei ştiu că fiecare există pentru a realiza un anumit scop.

Deci, numai femeile pot să aducă roade. Numai voi puteţi da naştere unor copii. Dar dacă alegeţi să acţionaţi total în „ego”, total prin ego, atunci nu mai sunteţi nici bărbat, nici femeie. Veţi deveni ceva între cele două forme, nici aici, nici acolo. Veţi fi buni de nimic. Dar pentru o femeie nu face să fie egoistă. E mai bine să fie emotivă, sensibilă. De exemplu, uneori poate să fie tristă, alteori lacrimile pot să-i apară în ochi. Ceea ce bărbaţii ştiu să facă, lăsaţi-i să facă. Şi ceea ce voi sunteţi capabile să faceţi , faceţi voi. Feminitatea absolută este scopul pe care trebuie să-l atingeţi, devenind o femeie completă, în culmea împlinirea ei. Şi trebuie să fiţi experte în ale bucătăriei, ale grădinăritului, veghiind asupra celorlalţi, iubindu-i. Numai aşa veţi putea controla întreaga lume. Puteţi controla pe fiecare, dar nu în modul absurd pe care bărbaţii încearcă să-l utilizeze pentru a controla.

Iubirea este cel mai bun mod de a controla, dar iubirea este sacrificiu. Astfel, după un timp nu veţi mai simţi sacrificiul. Pornind din momentul în care începeţi să simţiţi bucuria oferind, aceasta încetează să mai fie sacrificiu.

Femeile au primit în dar multe calităţi deoarece condiţiile lor de viaţă sunt mai grele decât ale bărbaţilor. Dumnezeu v-a dat calităţi speciale. Dacă doriţi să le amelioraţi, să le manifestaţi, atunci ar trebui să ştiţi că sunteţi femeie şi că trebuie să fiţi demnă aşa cum trebuie să fie o femeie.

Şi capacitatea de a fi femeie este de a şti cum SĂ REUŞEASCĂ SĂ STĂPÂNEASCĂ SITUAŢIILE, CUM SĂ ŞTIE SĂ ADUCĂ PACEA ÎN FAMILIE., CUM SĂ FACĂ FERICIT PE FIECARE. Casa este domeniul său. Nu avem nevoie de Ioana D'Arc în prezent. Dar ele trebuie să fie îndrăzneţe şi să fie personalităţi pline de compasiune.

Deci vedeţi, această calitate care este intuiţia, ea trebuie dezvoltată. Pentru că sunteţi profunde, sunteţi mult mai profunde. În evoluţie sunteţi plasate mai sus, nu există nici o îndoială. Dar voi intraţi în competiţie cu bărbaţii şi încercaţi să-i înrobiţi.

Acestea se reflectă în societate prin modul pe care-l abordează femeile în a-şi arăta corpul, pentru a atrage atenţia bărbaţilor tot timpul. Asta are vreun sens? De ce ar trebui să atragem bărbaţii ? Mereu pe punctul de a vă expune corpurile pentru a face plăcere bărbaţilor. De ce? De ce să trebuiască să facem asta? De ce să ne arătăm trupurile?

Există o povestioară pe care a scris-o Tagore despre un scriitor care urma să scrie o poveste de dragoste. Şi îşi întreabă soţia: „Să presupunem că înaintea căsătoriei, ţi-aş fi propus să fugi cu mine. Ce ai fi făcut?” Ea răspunde: „Te-aş fi denunţat imediat la poliţie”. Aşa trebuie să vă păstarţi demnitatea.

Acest mod pe care îl au femeile de a se expune, de a alerga după bărbaţi, trebuie evitat. Cum putem să ne plângem că sunt atâtea acte de violenţă şi de violuri. Vreau să spun că ele o caută. Vor să atragă atenţia murdară a bărbaţilor asupra lor.

Deci trebuie să fiţi calme, liniştite, stăpâne pe voi. În scurt timp, soţii dvs vor merge în urma voastră în toate privinţele, chiar şi în problemele băneşti.

Bărbaţii n-au decât un singur fel de costum. Tot timpul poartă acelaşi veşmânt. Noi putem de atâtea ori să schimbăm stilul, culorile. Bărbaţii n-au timp. Sunt frustraţi ..... Voi femeile sunteţi complementul lor. Ei sunt înzestraţi pentru legi, reguli. Şi în legătură cu acest fapt trebuie să acceptaţi ceea ce spun. Dacă vă cer: „Fă asta, fă cealaltă”, trebuie să acceptaţi ceea ce vă spun pentru că ei cunosc acel domeniu – este domeniul lor. Şi mai ales nu argumentaţi niciodată. Nu reuşiţi nimic prin argumentaţie.

În Occident femeile sunt inteligente şi cultivate şi au dezvoltat o intuiţiei extrem de complexă pentru ele. Ele au în mod egal control asupra banilor proprii. Şi aceată situaţie a făcut din ele un fel de „bărbaţi” fără esenţa bărbatului în ele. Acesta este şi motivul pentru care tot comportamentul lor devine extrem de bizar.

Uneori, într-adevăr, nu pot să înţeleg. Cu toate acestea, acum încep să sesizez că ele sunt femei şi că vor să-i domine pe bărbaţi. Dar ele nu înţeleg că dominând nu pot avea relaţii bune. Trebuie să se înţeleagă că, pentru a domina bărbaţii trebuie să te comporţi ca un bărbat adică, dând ordine: „Să nu faci asta, să nu faci aia, nu-mi face asta, asta nu e bună”.

Celălalt mod este totdeauna a vorbi despre necazuri, despre trecut, despre „aşa sunt eu”, despre „asta e greşit la mine” şi de a fi mereu bolnavă. Tot timpul aceste femei nefericite, sunt mereu în nesiguranţă. Au tot timpul nevoie ca cineva să se ocupe de ele, au nevoie de prezenţa soţului lor, de atenţia lui şi ca el să fie mereu alături pentru a se ocupa de ele. Şi în final, soţul ajunge să nu aibă decât o singură dorinţă, aceea de aşi părăsi nevasta şi de a se duce la altele. Din cauza asta a şi prosperat prostituţia atât de mult. Cel puţin prostituata încearcă să-i facă plăcere bărbatului şi nu încearcă să îl facă să fugă, întrucât ea trbuie să-şi câştige existenţa.

Când ai un copil, ai compania acestui copil. Pentru mama indiană, din momentul în care ea simte că este însărcinată, ea simte bucuria. Şi după ce copilul se naşte ea simte compania copilului. Pentru ea nimic nu mai este necesar decât copilul ei care este acolo. Şi prin urmare, prin propriul copil ea învaţă să-şi iubească pe ceilalţi copii. Dar aici, din momentul în care copiii sunt născuţi, se proiectează acelaşi non-sens asupra copiilor spunându-le: „Oh, ce urât se poartă soţul cu mine, ce urât s-a purtat mama cu mine”. Şi astfel femeia încearcă să domine copilul şi să-l facă absolut nefericit.

Sursa acestei stări sunt femeile. Dacă nu au studii este tot rău pentru că au complexe. Şi dacă nu sunt foarte inteligente încearcă să joace feste murdare soţului, întregii lumi. Dacă soţul are un prieten, ea vrea să le distrugă prietenia pentru că aceasta nu-i place. E uimitor! Dacă soţul are prieteni bărbaţi, bineînţeles el poate să vorbească cu ei, pentru că dacă ar fi fost femei, soţia ar fi putut să aibă obiecţii. În acest caz, ceea ce nu înţeleg este că femeia nu doreşte ca prietenii soţului să-i vină acasă.

Şi toată viaţa lor aceste femei au trăit aşa făcând un adevărat cinema din faptul că sunt nefericite. Şi ele continuă acelaşi spectacol şi după căsătoria lor.

Din contră, în cazul unei drame, femeia indiană face faţă. Ea este aceea care se redresează cu curaj în caz de nenorocire. În altă circumstanţă, ea nu se afirmă. Nimeni nu va şti că există o femeie acolo. Doar parfumul care se simte în casă îi relevă prezenţa. Ea nu vorbeşte niciodată prima. Şi din punct de vedere comportamental este ceva obişnuit. Femeia rămâne în afara conversaţiei, iar oamenii nici nu simt că este de faţă.

Dacă soţul Dvs vorbeşte, dvs trebuie să rămâneţi silenţioase. În Occident e invers. Dacă cineva vine să vă vorbească, cea care răspunde prima este femeia. Bărbatul rămâne în colţul lui ca un mic surâs şi va deschide gura pentru a spune un cuvât sau două. Agresiunea acestor femei este foarte subtilă: pun nişte întrebări atât de sinistre încât problema în sine devine picantă. Şi ceea ce ele spun conţine un spin ascuns.

În cele din urmă te saturi de o astfel de persoană şi din acest motiv apar divorţurile. Bărbaţii occidentali sunt mai buni, mai inteligenţi decât bărbaţii indieni, nu sunt dominatori şi înţeleg valoarea femeii. Ei lasă mai multă libertate soţiei conferindu-le un prestigiu şi o valoare enormă. Dar dacă daţi ceva femeilor, ele trebuie să fie capabile să-l suporte, să şi-l asume, nu-i aşa? La ce bun să le dai tot felul de egalităţi dacă ele nu sunt capabile să şi le asume!"

Ági

De ce este aşa greu să nu te gândeşti la nimic

Am găsit un articol foarte interesant, intitulat „De ce e aşa obositor să nu te gândeşti la nimic” (sursă: hotnews), unde spune că ştiinţa a descoperit cât de greu este să îţi opreşti gândurile şi că „inhibarea gândurilor se face cu un consum surprinzător de energie”.

Cei care au practicat, sau practică în prezent o formă de yoga, unde scopul final al meditaţiilor este să ne oprim gândurile şi să rămânem în „starea fără gânduri”, pot confirma dificultatea acestui proces.

Ce se întâmplă în starea fără gânduri de fapt ?

Energia Kundalini se ridică din osul sacru de-a lungul coloanei vertebrale, străpunge fontanela şi se resimte briza răcoroasă deasupra capului. Este manifestarea energiei Kundalini în noi. În starea fără gânduri putem simţi Spiritul. Ori Spiritul ce este? Este bucurie, este iubire pură. Spiritul se manifestă doar când suntem deasupra gândurilor noastre, deasupra mentalului. Acolo este şi Divinul. Deasupra mentalului. În starea fără gânduri se uneşte microcosmosul cu macrocosmosul. Dovada sunt vibraţiile noastre răcoroase.

Cum ne oprim gândurile ?

Prin exerciţii de atenţie. Încercăm să ne punem atenţia pe un anumit lucru şi să ne menţinem atenţia acolo. Pe inimă, în fontanelă, pe vibraţiile răcoroase din palmele noastre, pe respiraţie. Shri Mataji spune, ca noi să ne oprim gândurile este foarte important să iertăm. Ştim că iertarea a fost una din puterile lui Iisus. Dar cel mai important pentru a ne ridica deasupra mentalului este devoţiunea sinceră faţă de maestrul nostru spiritual, cel care ne-a arătat calea spirituală, cel care ne învaţă despre Divin, despre Spirit, despre sinele nostru.

Iată ce spune Shri Mataji în cartea Sa, „Era Metamodernă”, despre chakra corespunzătoare subiectului nostru de discuţie:

„La intersecţia chiasmei optice din creier, se află centrul Agya cu două aspecte: unul guvernând hipofiza, iar celălalt epifiza. Epifiza înmagazinează toate condiţionările superego-ului, iar hipofiza creează ego-ul. Cele două baloane ale ego-ului şi superego-ului sunt plasate fiecare pe partea opusă, datorită intersectării la nivelul chiasmei optice unde se află chakra Agya. Astfel, o persoană cu blocaje pe partea dreaptă are afectat balonul ego-ului pe partea stângă a creierului, în vreme ce o persoană cu blocaje pe stânga are afectat balonul superego-ului şi al condiţionărilor pe partea dreaptă. Dacă o persoană are partea dreaptă a corpului paralizată, atunci vom şti că este afectată partea stangă a creierului. Când gândim prea mult, vor apărea probleme la centrul din partea dreaptă, iar ego-ul se va umfla din ce în ce mai tare, înnăbuşind întregul discernamânt.

Condiţionările pe care le avem din copilărie, se acumulează treptat pe partea stângă şi vor crea probleme. ... Condiţionarile dobândite nu sunt adevărate dar, pe măsură ce ne acaparează, ajungem să le acceptăm ca fiind reale. Odată cu vârsta, se amplifică şi condiţionările, iar efectul exercitat de ele asupra psihicului este uneori extrem de periculos.

Oamenii oscilează dintr-o parte într-alta, asemenea unui leagăn sau unui pendul. Ei nu pot rămâne în centru, ceea ce devine posibil numai când Kundalini se stabilizează într-o conexiune permanentă cu Divinul. Rezultatul deplasării către cele două extremităţi este crearea de probleme personale şi sociale.