Cântec pentru
Mama
Am deschis ochii
mari, să pot aduna minunile din lume
pentru Tine,
Mamă.
Apoi am plecat la
drum, culegând tot ce-i frumos în cale.
Am mângâiat toată
iarba verde, şi florile s-au deschis
auzind de venirea
Ta, Mamă.
Am adunat sunetul
frunzelor şi licăritul apei,
am adunat vântul.
Toate au format
un cântec de întâmpinare
la venirea Ta,
Mamă.
Am cântat şi eu
atât de tare, încât şi norii au plecat
pentru a lăsa soarele
să strălucească.
Acum, când totul
e pregătit, au venit şi ceilalţi copii, alergând
cu flori în braţe
şi cântând
acelaşi cântec
pentru Tine, Mamă,
în tonalităţi de
foşnet, licărit şi vuiet de vânt.
Adunaţi toţi la
un loc am lipit fruntea de pământ,
Iarba
gâdilându-ne nările şi soarele încălzindu-ne cefele.
Ne-am aşezat în
aşteptare şi linişte deplină.
Soarele s-a
despicat în două pentru a lumina calea Ta;
Pământul s-a
umplut de un turcoaz infinit.
Mâinile toate
s-au aşezat pe inimi devenind una singură.
Puteai auzi
bătaia ei sistematică şi precisă.
Am văzut
cum din inimile noastre curge un şuvoi de Lumină
Formând covorul
de foc pe care ai păşit tu, Mamă.
Din cer a început
să cadă Lumina peste noi
Acoperindu-ne
într-un fel de straie de sărbătoare...
Eram salvaţi –
cântecul ne salvase.
Un cântec simplu
de foşnet, licărit şi vuiet de vânt...
Daciana.
