Spiritul din noi

Gânduri, păreri, cuvinte ...

Care este rolul Spiritului ?

Iată câteva cuvinte de la Daciana:

... oamenii trebuie să îşi depăşescă mentalul, doar cu o anumită profunzime se poate vorbi despre spirit, despre ce este el şi care este importanta lui. Din experienţă personală spun că sunt trei moduri de a percepe aşa zisa realitate: mental, prin inimă, şi aici vorbim de profunzime, şi dincolo de profunzime rămâne conştiinţa fără gânduri care din punctul meu de vedere este al treilea mod, si cel mai important. Toţi căutătorii ar trebui să ştie că doar cu inima găseşti şi înţelegi adevărul, în inima este Spiritul, este parte din divin, parte ce a fost sădită în oameni pentru ca ei să poate aprofunda şi evolua spiritual, îndrăznesc să-l asemăn cu termenul de DEFINIŢIE , este definiţia omului, odată înţeleasă adevărul se va manifesta pe deplin, Spiritul este un adevăr profund, acolo în el se naşte bucuria, iubirea, compasinea. de la el pleacă tot ce este bun pentru noi şi cei apropiaţi nouă, este manifestarea beatitudinii din acei oameni ce au ajuns la acel nivel de evolutie spiritual prin credintă.

Spiritul – reflectare a Divinului

(un fragment dintr-un discurs a lui Shri Mataji Nirmala Devi, din 1979, tradus din engleză de Dana)

Ce este Spiritul? Fiind în interiorul nostru, ce muncă face el şi ce legătură are cu Dumnezeu? Se spune că spiritul este reflectarea lui Dumnezeu în inima noastră. Această reflectare e ca aceea a soarelui în apă. Deşi reflectarea soarelui se vede în apă, el este departe, pe cer, şi nu în apă. La fel, Spiritul este atât cât se vede, este dincolo de toate acestea şi nu e limitat de ele. Dar, pentru ca o reflectare să se vadă clar în oglindă, baza acelei reflectări trebuie să fie curată. Dacă oglinda nu e curată sau dacă în loc de oglindă e o piatră, n-o să se vadă în ea reflectarea soarelui. În acelaşi fel, imaginea poate părea deformată aceluia care încă n-a devenit clar ca oglinda, astfel încât să poată vedea reflectarea lui Dumnezeu în interiorul său. Deşi pare că soarele ia diferite forme în undele apei curgătoare, el e neschimbat la locul lui, numai reflectarea sa îşi schimbă forma. În acelaşi fel, reflectarea spiritului pare a fi absentă sau străluceşte pe moment şi dispare, în cel care e plin de păcate şi răutăţi sau a cărui inimă este împovărată cu false ambiţii şi dorinţe. Astfel se impune ca toate acestea – corpul, mintea, intelectul, egoul etc., pe care le cunoaştem, să se transforme într-o oglindă.

Voi ce părere aveţi ?

(Ági)