„E simplu să fii fericit, dar e foarte greu să fi simplu.” (Rabindranath Tagore)
Pornind
de la această idee, ce pot spune? Toată viața asta m-am considerat o persoană
simplă; din acest motiv nu m-am înscris mult timp la o facultate, crezând că
acolo totul e complicat. Viața în sine mi s-a părut că e simplă de tot, și acum
simt la fel, doar că oamenii au tendința de a o complica destul de mult. Când
în viață am dat de probleme care am simțit că mă depășesc, nu am știut
niciodată ce să fac. Pur și simplu mă simțeam pierdută. Cu cât încercam să
rezolv o problemă, să mă gândesc la soluții, la scenarii, cu atât mai complicată
devenea treaba. Off, off! Problemele nu sunt pentru mine. Probleme există doar
în geometrie, spune Shri Mataji. Toate „problemele” care se ivesc în viață se
datorează faptului că orice lucru, orice gând are efect asupra noastră, asupra
mediului nostru. Toată lumea spune asta. Apoi, mai sunt dorințele noastre. Ne
dorim tot felul de lucruri. După ce le avem, nu ne mai bucurăm de ele. Sau prea
puțin. Urmează o altă dorință … parcă nu mai au sfârșit dorințele noastre. Dacă
nu obținem ce vrem suntem supărați, deși credem că nu am făcut nimic ca să nu
merităm, totuși nu primim tot timpul ce ne dorim. Ori suntem tot timpul nemulțumiți,
ori avem dorințe peste dorințe, nu ne mai putem opri. De ce nu ne satisfac
complet dorințele odată împlinite?
Ce
este simplitatea pentru mine?
Să nu
am dorințe imposibile, pe care știu că nu le pot obține în viitorul apropiat.
Să mă bucur de toate dorințele împlinite, oricât de mici sunt. Să fiu mulțumită.
Nu pot să fiu nemulțumită dacă nu am dorințe, nu-i așa? Iar cu problemele ce să
mă fac? Nu pot să nu mă gândesc la ele!
Shri
Mataji spune că problemele sunt create de gândurile noastre. Dar câteodată
problemele ne sunt date de Divin pentru a învăța ceva din ele, pentru a obține experiență
din ele.
Rezolvarea
ar fi să nu încercăm să ne gândim la diferite soluții, să nu gândim problema în
exces. Când avem o problemă să ieșim la o înghețată, la un film, să ieșim cu
prietenele/prietenii, să mergem în excursie, să ne luăm gândurile de la
problemă, făcând ceva ce ne place. Cum a făcut și Einstein, de exemplu. Când a
obosit totalmente să găsească soluții la chestia cu relativitatea, a luat o
pauză şi…. atunci i-a picat fisa.
E simplu, nu?
Aghi
