„Eşti aici pentru că ştii ceva. Nu-ţi poţi explica ce ştii. Dar o
simţi. Toată viaţa ai simţit ... că ceva în lume nu e bine. Nu ştii ce e,
dar e acolo. Ca o aşchie ... care te scoate din minţi. Acest sentiment te-a
adus aici.
Ştii despre ce vorbesc? Despre Matrix? Vrei să ştii ce e?
Matrix e peste tot. Ne înconjoară. Chiar şi aici, în camera asta. O vezi
când te uiţi pe fereastră sau când porneşti televizorul. O simţi când te duci
la serviciu ... la biserică ... când plăteşti impozitul. Este lumea care
ţi-a fost trasă peste ochi ... ca să nu vezi Adevărul. Care adevăr? Că eşti un
sclav. Ca toţi ceilalţi, te-ai născut într-o închisoare ... pe care nu o poţi
simţi, mirosi sau atinge. O închisoare ... a minţii. Din păcate, nimănui nu i
se poate spune ce e Matrix. Trebuie s-o vezi singur. E ultima ta şansă. Tu
alegi ... rămâi în Țara Minunilor sau vrei să afli Adevărul... Iar eu îţi voi
arăta cât de adâncă e vizuina iepurelui. Ţine minte ... nu-ţi ofer decât
Adevărul.
.........
Am murit? Nici pe departe. Mai e nevoie de multă muncă. De ce mă dor
ochii? Pentru că nu i-ai mai folosit. Odihneşte-te! Or să vină şi
răspunsurile.
Felul în care arăţi e numit „reziduurile propriei imagini”. E proiecţia
mentală a persoanei tale digitale. Deci nu e real? Ce înseamnă „real”? Cum
defineşti tu „realul”? Dacă e vorba despre ce poţi simţi ... mirosi, vedea sau
gusta ... atunci „realul” sunt semnalele electrice interpretate de creierul
tău.
Ce e Matrix? E controlul. Matrix e o lume imaginară, pentru a ne ţine sub
control. Eu îţi pot arăta uşa, doar. Tu trebuie să intri pe ea. Trebuie
să uiţi totul. Uită teama ... îndoiala şi neîncrederea! Eliberează-ţi mintea!
Trebuie să înţelegi ... că majoritatea nu sunt gata să fie deconectaţi.
Mulţi sunt atât de inerţi ... atât de neajutoraţi, dependenţi de sistem încât
se vor lupta ca să-l apere.
......
Ştii ce înseamnă asta? Nu știu, e în latină. Înseamnă: „Cunoaşte-te pe
tine". O să-ţi spun un secret. A fi Alesul, e ca şi cum ai fi îndrăgostit.
Nimeni nu-ţi poate spune asta, dar tu o ştii ... cu toată fiinţa. Până-n măduva
oaselor. Dar ... îmi pare rău. Ai darul ... dar se pare că aştepţi ceva. Ce?
Viaţa următoare, poate. Cine ştie? Nu-ţi face griji. O să-ţi aminteşti că tu nu
crezi în porcăria asta ca destinul. Că tu îţi controlezi viaţa ... ţii
minte?
Îmi pare rău, nu sunt decât o persoană obişnuită.
..........
Vreau să-ţi împărtăşesc o revelaţie pe care am avut-o ... cât am stat aici.
Mi-am dat seama de ea când încercam să clasific specia voastră. Mi-am dat seama
... că nu sunteţi mamifere. Toate mamiferele de pe planetă îşi dezvoltă un
echilibru natural faţă de mediul înconjurător. Dar voi, oamenii, n-o faceţi. Vă
mutaţi într-un loc şi vă multiplicaţi până ce epuizaţi resursele naturale. Nu
puteţi supravieţui decât trecând în altă zonă. Un singur alt organism urmează
acelaşi tipar. Ştii care? Virusul. Ce vă trebuie? În afară de un miracol?
.....
Mai devreme sau mai târziu vei realiza, ca şi mine ... că e o diferenţă
între a cunoaşte calea ... şi a merge pe ea.”
Se potrivește?
(Va urma …)
