M-am promis Ţie,
sunt a Ta,
facă-se voia Ta, Mamă.
Dimineaţa prea devreme, mi-ai dizolvat inima
în lumea întreagă, Mamă!
Atunci am simţit cum Domnul Ego se ofileşte în lumina Ta.
Am înţeles într-un final (până şi eu),
ce este libertatea.
Am rămas în contemplare, în dimineaţa prea devreme.
O clipă am stat mută de uimire
simţind lumea creată de Tine.
Inima mi-ai transformat-o în oceanele lumii
să pot simţi căldura ţărmurilor.
Am plâns...
Lacrimile mele spală creştetele oamenilor însetaţi şi
uscaţi pe dinlăuntru.
Sunt mută de uimire –
lumea toată mi-ai aşezat-o în inimă,
spunându-mi blând: „Trebuie să ai grijă de ea!”
Eu nu mai sunt eu...
Eu am devenit toţi ceilalţi,
dimineaţa prea devreme...
Toţi sunt însetaţi de Iubirea Ta –
aşteaptă să o primească.
Eu sunt Toţi
aşteptând Iubirea Ta...
Lumea toată e în inima mea,
se leagănă precum valurile.
Mă plec în namaskar şi mută sunt
de-atâta libertate.
poezie de Daciana Demian
