„De la bal la spiritual …”


Articolul poate să conţină greşeli gramaticale, şi/sau de exprimare, care mă caracterizează, intenţionat las aşa, pentru amuzament ….

Povestea mea de la 18 până azi.
 
După ce am ieşit din liceu, majoritatea colegilor au făcut o facultate, o carieră  sau şi-au întemeiat o familie... sau, pur şi simplu, ca şi mine … a început distracţia. Timp de 10 ani nu am făcut altceva decât să mă distrez, am lucrat să am bani de distracţie, trăiam pentru asta... Zece ani mi-a luat să mă satur şi să încep să mă gândesc serios la viaţa mea. Am început să mă întreb: doar din atâta constă viaţa? După distracţie, familie, copii, apoi moarte şi gata? Hai să fac ceva serios, am spus …. şi m-am înscris la facultate. Mă va ajuta să mă maturizez. La facultate mi-am cunoscut soţul, mult mai tânăr decât mine ... 

Am avut o colegă la lucru care se implica umpik mai mult în activităţi bisericeşti, îmi tot povestea ce frumos predică preotul şi mă invita să merg să văd/aud. Nu am primit de la părinţi educaţie „religioasă” deloc, mergeam la biserică doar de ocazii şi sărbătorile mari. Niciodată nu mi-a spus nimeni de Dumnezeu, că există, că nu există. Am simţit eu acolo, pentru mine, că există ceva, dar nu am băgat de seamă, nu am fost preocupată de acest aspect. Eram mult mai interesată de cum arăt, câţi băieţi pot cuceri ş.a.m.d.  Aşa am mers şi io la biserica în care am fost botezată, să ascult ce predică popa. Era interesant, citea din Biblie şi apoi explica citatul, îmi plăcea, eu necitind niciodată Biblia. Am început deci să merg în fiecare duminică. Dar, la un moment dat, am simţit că am nevoie de mai mult, nu doar să ascult acele cuvinte, vroiam să mă pătrundă, am vrut să simt cuvintele preotului. Nicicum nu am reuşit. Nu m-am dus la alte biserici, m-am gandit că poate e la fel peste tot. De la prieteni am auzit de yoga. Am primit o carte scrisă de un yoghin, Milarepa, care a scris despre Divinitatea din noi, despre energia Kundalini din noi, despre cum să simţim şi cum să trăim cuvintele marilor profeţi, ce înseamnă viaţă dharmică...
Aşa am ajuns la Sahaja Yoga în Arad şi am devenit „mare yoghină” …. glumesc :). Nu sunt yoghină deloc, sunt doar un simplu aspirant. Un yoghin adevărat are autodisciplină maximă, nu are slăbiciuni, nu are reacţii din ego, nu este agresiv, nu îl afectează condiţionările, este detaşat, este propriul lui maestru, este iubitor. Deşi practic meditaţia Sahaja Yoga de 9 ani deja, fiecare din noi avem un ritm individual de evoluţie spirituală, un nivel de înţelegere de a face deosebirea între viaţa materială şi cea spirituală, o subtilitate care să ne permită să simţim Divinitatea din noi, din celalţi. Impactul Sahaja Yoga asupra vieţii mele a fost imens, pot confirma acest lucru cunoştinţele, prietenii, familia. Totul s-a schimbat: sistemul de valori, principiile. Mi-a luat un timp până m-am liniştit, m-am echilibrat atât din punctul de vedere al relaţiei mele cu lumea materială, cât şi cu cea spirituală. Ambele se pot împăca, fără excese, fără fanatism... 
Acum nu doar înţeleg scripturile/scrierile marilor profeţi, ci pot simţi şi puterea cuvintelor, ştiu că toate religiile lumii sunt doar părţi dintr-un mare întreg, că fără spiritualitate sensul vieţii este destul de haotic. Eu, „marele yoghin” pot afirma cu sinceritate şi din experienţă proprie că simt că există Divinitate, că Ea este peste tot... Doar de noi depinde dacă Îl recunoaştem … dacă Îl recunoaştem în natură, în noi, în ceilalţi, în bucurie, în iubirea pe care o purtăm pentru cei de lângă noi ... Poate mă credeţi prea „religioasă” şi poate aveţi dreptate. Fiecare dintre noi avem dreptate. Şi cei care afirmă că nu există niciun fel de Divinitate au dreptate, pentru ei chiar nu există. Avem libertate să credem ce dorim, bazându-ne pe cărţi, pe ideile altora, pe experienţele proprii, pe instinct, pe percepţia noastră  vibratorie (puterea energiei Kundalini).
               
                Ce este important azi pentru mine ?

Să pot observa frumosul care mă înconjoară, să îi privesc pe oameni aşa cum mă văd şi pe mine, să pot simţi bucurie şi mulţumire, să accept suferinţa şi boala (sigur au un rol), să încerc să îmi opresc milioanele de gânduri din cap când mă aşez în meditaţie, să fiu o soţie bună (indiferent de alegerea făcută), să devin o mamă bună atât pentru copiii mei (va urma), pentru toţi copiii din lume, cât şi pentru toţi oamenii ... pentru că o mamă iubeşte mult, mult de tot …. iubeşte necondiţionat.


Ági