Cel mai frumos cadou pe care aţi putea să vi-l faceţi vreodată...


Nu e ultimul iphone,
nici – un parfum de marcă,
nici –  o haina de blană,
nici...
Bucuria, faptul de a fi iubit, liniştea sufletească... nu pot fi cumpărate cu bani...
  • fără bucurie nu puteţi aprecia nimic din ce cumpăraţi sau primiţi,
  • fără iubire nu v-aţi bucura dăruind,
  • fără linişte sufletească nu sunteţi mulţumit nici cu mult, nici cu puţin...
Puteţi învăţa cum să vă „faceţi rost” de aceste cadouri participând la standul Sahaja Yoga, organizat în cadul Târgului de Crăciun – Galleria Arad, în perioada 17 -  23 decembrie.

Janina

Prin ploi şi vânt




Lacrimi calde de lumină şi repezi se scurg pe unde vor –
Le şterg, dar parcă sunt izvor nesecat.
Unele după altele îşi fac loc, parcă s-ar înţelege între ele.
Văd cum îmi spală sufletul şi pot vedea clar ce este în el.
Nu e tristeţe, chiar dacă asta ar inţelege tot privitorul
E mai mult de atât sau – e cu totul altceva.
Îmi duc privirea sus şi văd cum cerul plânge şi el cu mine
Dându-mi posibilitatea de a-mi pierde lacrimile în ploaia Lui.
Dar cine este  El, Cerul?
E cel ce-mi este suflet sau în suflet...
Mă strâng în interior şi mă cuprinde un fior
simţindu-L în mine atât de viu
încât lacrimile iar apar împreună cu ploaia Lui.

Când totul se domoleşte apare vântul
Ce mângâie uşor tot ce a udat ploaia,
luminând acolo unde e curat şi prospăt.
Dar cine este vântul?
Este Ea!!!
Mă strâng iar în interior şi mă cuprinde un fior
simţind-O în mine atât de vie
încât lacrimile apar împreună cu ploaia Lui.
Şi eu fiind mai mult decât suflet.


Trag aer în piept să pot avea curaj destul şi credinţă
să simt ce este viu în mine.
Şi dusă sunt în acest vârtej de lumină,
rămânând în urmă doar fiorul bucuriei
ce poate însoţi aceste minuni,
nevăzute ochiului orb al neputinţei.

                                                                                                                 Daciana.

EVENIMENTE


  



                                  EVENIMENTE OCTOMBRIE


    În perioada 05.10.2012-07.10.2012 asociaţia noastră a participat la ANATECOR, un alt mare eveniment spiritual cu tradiţie. Un număr de 80-100 de persoane au experimentat Realizarea Sinelui.






                                                                                                                              Daciana.

EVENIMENTE


  






                                            EVENIMENTE SEPTEMBRIE




       În perioada 14.09.2012 -30.09.2012 colectivitatea din Arad a participat cu un stand la Târgul de Toamnă organizat în cadrul  Complexului Real. Acest stand a fost vizitat de toţi cei interesaţi de probleme cum ar fi devenirea personală şi evoluţia spirituală. 




                                          Daciana.

Cântec pentru Mama

Am deschis ochii mari, să pot aduna minunile din lume
pentru Tine, Mamă.

Apoi am plecat la drum, culegând tot ce-i frumos în cale.
Am mângâiat toată iarba verde, şi florile s-au deschis
auzind de venirea Ta, Mamă.
Am adunat sunetul frunzelor şi licăritul apei,
am adunat vântul.
Toate au format un cântec de întâmpinare
la venirea Ta, Mamă.
Am cântat şi eu atât de tare, încât şi norii au plecat
pentru a lăsa soarele să strălucească.

Acum, când totul e pregătit, au venit şi ceilalţi copii, alergând
cu flori în braţe şi cântând
acelaşi cântec pentru Tine, Mamă,
în tonalităţi de foşnet, licărit şi vuiet de vânt.
Adunaţi toţi la un loc am lipit fruntea de pământ,
Iarba gâdilându-ne nările şi soarele încălzindu-ne cefele.
Ne-am aşezat în aşteptare şi linişte deplină.

Soarele s-a despicat în două pentru a lumina calea Ta;
Pământul s-a umplut de un turcoaz infinit.
Mâinile toate s-au aşezat pe inimi devenind una singură.
Puteai auzi bătaia ei sistematică şi precisă.
Am văzut cum din inimile noastre curge un şuvoi de Lumină
Formând covorul de foc pe care ai păşit tu, Mamă.

Din cer a început să cadă Lumina peste noi
Acoperindu-ne într-un fel de straie de sărbătoare...
Eram salvaţi – cântecul ne salvase.
Un cântec simplu de foşnet, licărit şi vuiet de vânt...
                                                                                    Daciana.

În căutarea profunzimii


Abia când am închis ochii
am putut vedea întreaga lume.

Abia când gândurile mi-au dat pace
am putut simţi Adevărul..

Abia când am simţit detaşarea
i-am putut iubi pe toţi, deopotrivă.

Abia când m-am iertat,
i-am putut ierta pe toţi.

Abia când nu am mai avut dorinţe
întregul Univers m-a răsplătit.

Abia când am depus armele
am început să câştig lupta.

Abia când nu am mai luptat cu timpul
acesta îmi ajunge pentru toate.

Abia când am ştiut că nu am nimic de pierdut
am început să simt Lumina,
devenind o scânteie din Ea.

Acum închid ochii
şi pot simţi întreaga lume.


Daciana

Spiritul mă cheamă …


Printre flori frumos alese, cu miros de iarbă nouă,
Stau cuminte aşezată şi ascult cum ele-s treze.

Deopotrivă, gândul, ochii, urmăresc diversitatea...
Simt cum liniştea-mi cuprinde tot ce e ascuns privirii.

Caut ochilor odihnă şi mă prind la braţ cu gândul,
Parc-adorm într-o grădină nebăgând în seamă vântul.

Dorm, dar toată-s trează bine printre cele ce vibrează.
Trece-un gând, mai vine unul şi mă plimbă-n lumea largă.

Dar mă strigă-n şoapte Raza din Lumina Pâlpâindă,
Mă adunce in Grădina, unde toate-s înflorite.

Şi sunt între Flori si Raze, luminând  cu-a mea fiinţă.
Devenind cu ele una, în miros de iarbă udă.

Timpul, grijile şi viaţa – toate nu sunt ale mele...
Gândurile-s adormite să pot trece printre ele.

Trec in linişte deplină, nu cumva să mă audă.
Să m-ascund în flori alese  în miros de iarbă crudă.

Am rămas ascuns-o vreme, nemişcată şi cuminte
Parcă dorm, dar trează-s bine printre cele negândite.

Mă apropii-ncet de mine si mă simt atât de-ntreagă!
Nu mai ştiu: sunt în grădină? Sau –  cu Lumina Tată.

Daciana

Maya


În limba sanscrită maya înseamnă „iluzie”. În sistemul nostru subtil, alcătuit din chakre și canale de energie este o zonă numită Vid. Vidul este „oceanul iluziilor”, un ocean care trebuie traversat. Dacă mă gândesc la semnificația cuvântului iluzie, ea este ceva care este, dar de fapt nu este. Asta nu înseamnă că lucrurile care ne înconjoară nu există, persoanele din jurul nostru nu există. Toate sunt acolo. Iluzie este ceea ce gândim noi legat de tot ce ne înconjoară, ceea ce gândim despre tot și toate. Iluzie este atașamentul nostru față de diferite persoane, față de materie. Iluzie sunt condiționările (obiceiurile) noastre.
Muncim și pentru confortul nostru. Ce este confortul? Să ne fie viața cât mai ușoară, cât mai comodă. Ne atașăm de materie tot mai mult pentru confort. Ne atașăm de televizor, de calculator. Credem tot ce se spune la televizor, devenim dependenți de jocurile pe calculator. Ne umplem capul cu tot ce vedem și auzim la televizor, ne umplem capul cu viața jocurilor virtuale. Ne umplem capul cu tot ce citim, ajungem să credem tot ce citim. Ne formăm viața după toate ideile văzute, auzite, citite. Ne formăm după ideile altora. Acestea sunt iluzii. Nu este natura noastră naturală.
Dar, dacă toate ideile noastre, toate gândurile noastre sunt iluzii, ce este realitatea?
Realitate este ceea ce simțim. Ceea ce simțim înainte să gândim, înainte să judecăm ceva sau pe cineva. Realitate este faptul că viața pe care o trăim acum nu este un chin, de fapt. Ne atașăm de confort și de persoane, iar dacă atașamentul se pierde, este un chin pentru noi. Contrariul atașamentului este detașarea. În starea de detaşare, dacă pierdem din confort, este mult mai ușor, dacă pierdem o persoană, este mai ușor.
O altă realitate este Spiritul din noi, spiritualitatea. Spiritualitatea nu înseamnă că mergem în fiecare duminică la biserică și acolo ni se spune că trebuie să facem asta și aialaltă, trebuie să trăim așa și invers, ca să nu mergem în iad. Noi încercăm să trăim așa, dar nu se prea poate, știți. „Este o iluzie.” Cineva … un preot, un maestru spiritual … trebuie să ne învețe ce este spiritualitatea, ce este Spiritul, ce este iadul și raiul, există asemenea lucruri? Dacă da, cum știm cu adevarăt ce este real? De unde venim înainte de a ne naște? Tot acolo mergem după moarte?
Cineva a spus odată că „biserica noastră este în inima noastră”. Iar în inimă este Spiritul, acolo este spiritualitatea. Nu din inimă simțim atașamentele noastre. Nu din inimă ne dorim confortul. Nu cu inima gândim.   
Zona vidului din corpul nostru subtil reprezintă principiul de maestru spiritual. De-a lungul veacurilor am avut mulți profeți, mulți maeștri spirituali, care au încercat să ne readucă atenția spre Spirit. După moartea acestora s-au format religii/filozofii pe baza învățăturilor lor. Religii care se bat între ele, deși învățăturile sunt aceeași: să simțim Spiritul din noi, să devenim Spiritul.
Când traversăm acest „ocean al iluziilor” (vidul), ajungem la Spirit, apoi spiritualitatea intră în cap, în creier, apoi … doar apoi simțim cu adevărat că trăim.  

Shri Mataji despre maestrul spiritual:
„Un maestru spiritual este permanent în relație cu Divinul. Pe de o parte, aceasta se realizează în inima Sa, și tot ceea ce face sau spune vine de la personalitatea Sa profundă, spirituală. Pe de altă parte, el își păstrează atenția asupra slujirii lui Dumnezeu. El știe să recunoască lucrarea lui Dumnezeu în natură, în evenimente. El cunoaște regulile Sale care privesc viața și ființele. El descoperă jocul Divinului în întreaga creație și este spectatorul încântat al jocului, ca și actorul care are grijă să fie pe placul Stăpânului său, lui Dumnezeu. În același timp, se străduiește să comunice discipolilor Săi întreaga artă a acestui joc al dragostei.”
„Un maestru spiritual Realizat este, de asemenea, cineva care exercită o disciplină strictă asupra lui însuși – respectul de sine –, care posedă un simț total al detașării, dar în același timp, se impregnează de lucrurile care hrănesc mentalul (scrierile sfinte). Detașarea e foarte importantă, dar nu înseamnă indiferență.”
„Maestru spiritual este, de asemenea, cineva care a făcut multe eforturi pentru a opri orice efort. Adesea, el a renunțat la numeroase lucruri superficiale care nu servesc la nimic în viață. Și, în această privință, el trebuie să dea exemplu, trebuie să explice, trebuie să-și călăuzească discipolii către lucrurile care hrănesc Spiritul și să le arate calea de urmat. La acest sfârșit de secol XX, el este poate îndrumătorul pe care căutătorii încearcă să-l afle în imensul ocean care se mișcă neîncetat.“

Aghi

Mama către copiii Ei


Adunaţi-vă aproape, adunaţi-vă!
Daţi-vă mâinile şi să aveţi o singură inimă!
Priviţi-vă în ochi doar atunci
când trebuie să vă corectaţi.
Iertaţi-vă! Iertaţi-vă!
Ţineţi strânsă dorinţa şi staţi alături de Mine.
Lipiţi-vă frunţile unii de alţii şi plângeţi.
Plângeţi până ochii vi se limpezesc.
Să aveţi o singură inimă –
inima Mea e în voi.
Aruncaţi tot răul din voi
şi ţineţi-vă aproape.
Fiţi împreună,
oricât de mari sunt distanţele acestei lumi!
Cântaţi şi bucuraţi-vă!
Adunaţi-vă aproape...
Când unii dintre voi nu vor rezista apropierii,
Să pună fruntea în pământ
iar ceilalţi să-i înconjoare.
Adunaţi-vă, vă spun!
Aşa timp scurt a mai rămas...
Simţiţi-vă cu inima
şi lăsaţi ochii să doarmă,
sunt atât de obosiţi...
Adunaţi-vă şi cântaţi, 
să pot fi prezentă în voi!

poezie de Daciana Demian

Promisiunea

M-am promis Ţie,
sunt a Ta,
facă-se voia Ta, Mamă.

Dimineaţa prea devreme, mi-ai dizolvat inima
în lumea întreagă, Mamă!
Atunci am simţit cum Domnul Ego se ofileşte în lumina Ta.
Am înţeles într-un final (până şi eu),
ce este libertatea.
Am rămas în contemplare, în dimineaţa prea devreme.
O clipă am stat mută de uimire
simţind lumea creată de Tine.
Inima mi-ai transformat-o în oceanele lumii
să pot simţi căldura ţărmurilor.
Am plâns...
Lacrimile mele spală creştetele oamenilor însetaţi şi
uscaţi pe dinlăuntru.
Sunt mută de uimire –
lumea toată mi-ai aşezat-o în inimă,
spunându-mi blând: „Trebuie să ai grijă de ea!”
Eu nu mai sunt eu...
Eu am devenit toţi ceilalţi,
dimineaţa prea devreme...
Toţi sunt însetaţi de Iubirea Ta –
aşteaptă să o primească.
Eu sunt Toţi
aşteptând Iubirea Ta...
Lumea toată e în inima mea,
se leagănă precum valurile.
Mă plec în namaskar şi mută sunt
de-atâta libertate.

poezie de Daciana Demian