Cântec pentru Mama

Am deschis ochii mari, să pot aduna minunile din lume
pentru Tine, Mamă.

Apoi am plecat la drum, culegând tot ce-i frumos în cale.
Am mângâiat toată iarba verde, şi florile s-au deschis
auzind de venirea Ta, Mamă.
Am adunat sunetul frunzelor şi licăritul apei,
am adunat vântul.
Toate au format un cântec de întâmpinare
la venirea Ta, Mamă.
Am cântat şi eu atât de tare, încât şi norii au plecat
pentru a lăsa soarele să strălucească.

Acum, când totul e pregătit, au venit şi ceilalţi copii, alergând
cu flori în braţe şi cântând
acelaşi cântec pentru Tine, Mamă,
în tonalităţi de foşnet, licărit şi vuiet de vânt.
Adunaţi toţi la un loc am lipit fruntea de pământ,
Iarba gâdilându-ne nările şi soarele încălzindu-ne cefele.
Ne-am aşezat în aşteptare şi linişte deplină.

Soarele s-a despicat în două pentru a lumina calea Ta;
Pământul s-a umplut de un turcoaz infinit.
Mâinile toate s-au aşezat pe inimi devenind una singură.
Puteai auzi bătaia ei sistematică şi precisă.
Am văzut cum din inimile noastre curge un şuvoi de Lumină
Formând covorul de foc pe care ai păşit tu, Mamă.

Din cer a început să cadă Lumina peste noi
Acoperindu-ne într-un fel de straie de sărbătoare...
Eram salvaţi – cântecul ne salvase.
Un cântec simplu de foşnet, licărit şi vuiet de vânt...
                                                                                    Daciana.