Unii spun că e un film prost, alţii că e plictisitor, iar alţii că e drăguţ. Depinde însă de părerea fiecăruia. Pe scurt, este călătoria unei femei către sine, regăsirea sau redescoperirea sinelui, într-o poveste drăguţă, romantică .... americană.
Recunosc, îmi plac filmele uşoare, care te fac să zâmbeşti, să te bucuri, îţi relaxează mintea şi au happy end.
Poate câteva dintre noi ne recunoaştem în rolul femeii din film, apreciem curajul ei şi ne compătimim că nu suntem la fel.
Vreau să spun doar atât: că a mânca, a medita/a ne ruga şi a iubi sunt lucruri aşa de naturale, aşa de necesare în viaţa de zi cu zi; nu putem trăi cu adevărat fără ele. Aceste sentimente/stări .... foamea, comunicarea cu Divinul şi iubirea sunt cele care ne hrănesc vieţile, ne dau bucurie .... ne ajută să ne menţinem la o stare normală, echilibrată.
Iată şi prezentarea filmului:
