Printre
flori frumos alese, cu miros de iarbă nouă,
Stau
cuminte aşezată şi ascult cum ele-s
treze.
Deopotrivă, gândul,
ochii, urmăresc diversitatea...
Simt cum liniştea-mi
cuprinde tot ce e ascuns privirii.
Caut ochilor
odihnă şi mă prind la braţ cu gândul,
Parc-adorm
într-o grădină nebăgând în seamă
vântul.
Dorm, dar
toată-s trează bine printre cele ce vibrează.
Trece-un gând,
mai vine unul şi mă
plimbă-n lumea largă.
Dar mă
strigă-n şoapte Raza din Lumina Pâlpâindă,
Mă adunce in
Grădina, unde
toate-s înflorite.
Şi sunt între
Flori si Raze, luminând cu-a mea fiinţă.
Devenind
cu ele una, în
miros de iarbă udă.
Timpul,
grijile şi viaţa – toate nu sunt ale mele...
Gândurile-s
adormite să pot trece
printre ele.
Trec in linişte
deplină, nu cumva să mă audă.
Să m-ascund în
flori alese în miros de iarbă crudă.
Am rămas
ascuns-o vreme, nemişcată şi cuminte
Parcă
dorm, dar trează-s bine
printre cele negândite.
Mă apropii-ncet
de mine si mă simt atât de-ntreagă!
Nu mai ştiu:
sunt în grădină? Sau – cu
Lumina Tată.
Daciana
