Din auzite ştim răspunsul la această întrebare .... se destramă de obicei. Să ne gândim la persoanele din jurul nostru. De cele mai multe ori cedează persoana spirituală, nu cealaltă. De ce trebuie să se-ntâmple aşa ? Dacă eşti convins în ceea ce crezi, de ce laşi negativităţile să te doboare ? Pentru că este mai uşor să „ieşi din poveste” decât să faci ceva ? Este mai comod să te complaci într-o situaţie ?
Ce faci atunci când ai un partener care nu crede doar în propriile forţe, în propria minte, iar tu crezi în ceva care mişcă acest univers din ascuns.
Mulţi se întreabă dacă găsesc în această viaţă o pereche potrivită pentru căsnicie, dacă există acea persoană care simte şi înţelege pe celălalt, respectă, iubeşte cu o iubire detaşată, relaţia nu devine plictisitoare nici după ani de zile. Dacă există fericire - sau mai degrabă îmi place să folosesc cuvântul „bucurie”- în căsnicie ?
Ştim despre relaţiile de genul „Romeo şi Julieta” .... în zilele noastre nu durează mult. Sentimentul de „îndrăgosteală” nu dă echilibru unei căsnicii, iar o căsătorie reuşită, pe lângă echilibru, dă şi maturitate, spune Gregoire de Kalbermatten în cartea sa - „Duhul Adevărului”.
Soluţia ar fi voinţa, forţa de a lupta şi multă răbdare. Oamenii nu se schimbă uşor, nu vor să se schimbe, nu le poţi cere să se schimbe. Nu putem forţa pe celălalt. O persoană egoistă, care este obişnuită să-i fie răsfăţat egoul, greu lasă în urmă acest comfort. „O persoană egoistă nu poate vedea lucrurile într-o perspectivă corectă, deoarece inteligenţa sa este lipsită de înţelepciune” (G.K. – Duhul Adevărului). Condiţionările, de asemenea, ne fac să stagnăm în evoluţie. Din punct de vedere al sahaja yoga soluţia este simplă. Avem la îndemână tehnici simple de îndepărtarea negativităţilor atât din noi cât şi din celelalte persoane, din mediul care ne înconjoară. Dar, ca şi orice lucru pe care îl facem, consecvenţa şi credinţa sunt importante, dacă vrem să reuşim. Dacă într-o zi ne gândim: „acuma nu am chef să lupt, mă simt obosit” ..... ne-am lăsat deja pradă negativităţii din noi, şi anume - letargiei.
Ce sunt negativităţile ?
Conform dicţionarului explicativ al limbii române, negativitatea este „însuşirea de a fi negativ”, „însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă”. Şi omul poate fi încărcat de negativitate, să luăm un exemplu obişnuit. O persoană începe să se certe cu noi .... cum reacţionăm de obicei ? În acelaşi mod oare ? Reacţionând la fel, noi am preluat negativitatea acestuia. Sau să luăm un obiect vechi. Obiectele pot reţine energia persoanei care îl foloseşte. Dacă noi achiziţionăm un obiect „second-hand”, putem prelua energia persoanelor care au folosit obiectul respectiv. Mediul care ne înconjoară, de asemenea, poate fi negativ. Ce înseamnă însuşirea de a fi negativ ? Să vedem câteva negativităţi din noi: dominarea, bârfa, aroganţa, fanatismul, excesele noastre, frica, lăcomia, gelozia, ataşamentele, reacţiile noastre egoiste, etc.
Să facem introspecţie. Ne putem privi negativităţile detaşaţi ? Le putem corecta ? Vrem să le corectăm ?
Ági
