Tema de săptămâna asta de la
programul public a fost aceasta: ce caută cineva care nu știe ce caută?
Iată exemplul meu:
La început de tot, când am fost în stadiul de ameobă,
am căutat să supraviețuiesc. Când am fost la stadiul animal, pe lângă
supraviețuire am căutat să fie și burta plină. Când am fost om primitiv, pe lângă
supraviețuire şi burta plină, am căutat adăpost, siguranță. Apoi am
căutat să am familie, casă, să lucrez. Azi îl caut pe Dumnezeu, că undeva, pe
drum, am pierdut legătura cu El. Deși la fiecare stadiu Dumnezeu a trimis pe cineva să
îmi spună ce trebuie să fac să merg mai departe, deși a venit
Iisus şi mi-a spus că El este Fiul lui Dumnezeu, nu L-am crezut, L-am
crucificat. Totuși, reînvierea Lui m-a readus la Dumnezeu. Dar au
trecut 2000 de ani de atunci, și eu iar am pierdut conexiunea cu Dumnezeu. Până acum.
Când L-am căutat cu așa o ardoare, încât simt că L-am găsit. Nu mai e necesar
să cred în Dumnezeu sau să-mi spună cineva că există, căci simt dovada existenţei
Lui, Îl simt în inima mea. În inimă, unde e Spiritul, care este reflectarea
Lui.
Greg Turek, în cartea numită Călătoria unui căutător, afirmă: „Sunt oameni care spun că nu sunt căutători, pentru că au găsit
deja tot ce au nevoie, adică destui bani, destulă putere, destul comfort. Orice
altă dorință nu
mai are rost pentru ei sau este naivă. Este alegerea lor liberă. Dar oare
căutarea lucrurilor materiale sau satisfacția socială sunt îndeajuns? Poate
îi satisface pe unii. Dar sunt oameni care sunt satisfăcuți doar când și-au satisfăcut mintea și inima. Pentru satisfacția minții, poate că ar trebui să căutăm
ceva universal, ceva ce ar trebui să integreze toate marile religii și culturi ai lumii. Iar pentru
satisfacția inimii trebuie să
experimentăm iubirea universală, necondiționată, iubirea care nu așteaptă nimic în schimb. Această
iubire ar trebui să ne deschidă inima, să simțim unirea cu umanitatea și cu întregul univers.”
Poate avem dorință de schimbare, dar parcă nu avem destulă putere sau
chef să schimbăm ceva.
„Una dintre cele mai
traumatizante experienețe pentru ființele umane este schimbarea. Dezvoltăm tipare de
comportamente cu care suntem confortabili. Schimbarea însă solicită o energie
considerabilă. Așa
putem înțelege cum pentru
căutarea noastră avem nevoie de o energie
mare pentru a ieși din
tiparele create de noi. Cu cât suntem mai mult condiționați sau avem un ego vulnerabil, cu
atât este mai dificilă căutarea a ceva nou. Calitățile care deosebesc pe tineri de
cei mai în vârstă sunt flexibilitatea, optimismul, idealismul și intoleranța la falsitate și la ipocrizie. Cum îmbătrânim,
aceste calități sunt
înlocuite cu rigiditate, pesimism, cinism și indiferență. Bineînțeles, sunt oameni în vârstă cu
calități tinere și invers. Dar, în căutarea noastră
nu trebuie să ne negăm moștenirea culturală. Observând culturile/religiile
celelalte, nu putem decât să le comparăm cu a noastră și să vedem ce putem reține sau înlătura.” (Călătoria unui căutător)
În interiorul fiecărui căutător
există o putere care susține căutarea. De fapt, Spiritul din noi caută unirea cu
Sinele lui mai măreț.
Călătoria unui căutător poate fi
una lungă.
Doar o Mamă poate să transforme
copilul ei, doar maternitatea unui maestru spiritual poate să transforme un
discipol în maestru spiritual.
Aceeași călătorie poate fi de asemenea
periculoasă, pentru că nu tot ce este dincolo, este divin. Nu toate puterile
contribuie la calea cea dreaptă. Viziunile, vocile, proiecțiile astrale, aurele, levitația, predicțiile, comunicarea cu persoanele
decedate și alte lucruri
asemănătoare sunt periculoase. Toate sunt posibile, dar ele nu ne duc la Divin.
Ele ne împuternicesc doar temporar. Ele ne fac egoul să creadă că suntem
speciali. Dar curând toate aceste puteri cauzează nefericire, boli, nenorocire și depresie. Ele sunt invitații evidente pentru posesiuni de
spirite; sunt ocolișuri
confuze, ba chiar pot distruge căutarea noastră adevărată.
Astfel, vă fac cunoștință cu lucrurile la care trebuie
să fim atenți când
căutăm ceva nou:
- Ni se cer bani? (Adevărul nu poate fi cumpărat sau vândut)
- Cei care vă ajută fac presiuni asupra Dvs.? (ar trebui să cunoaștem valoarea lor din convingerile noastre individuale, nu din cărțile citite sau din diferite prelegeri)
- Puteți simți efectele? (să nu fim mulțumiți doar că aparținem unei grupări)
- Se îmbracă ei într-un mod ciudat, stau așezați în poziții ciudate sau ne îndemnă să rostim ciudățenii? (Adevărul nu este ceva ce se obține prin diferite eforturi)
- Este calea aleasă dharmică? (dharma - calea centrală, similar cea parcursă de sfinți, yoghini și oameni măreți din trecut, sau este o cale cu experiențe înfricoșătoare?)
- Sunt membri ei de încredere? (vă simțiți confortabil în prezența lor?, manifestă ei iubire și bucurie?, valoarile despre care vorbesc sunt evidente în ochii/comportamentul lor?)
- Aveți libertatea de a pleca? (trebuie să vă ascultați inima, nu egoul/nu gândurile. Dacă simțiți teamă sau neliniște, să dați atenție acestor sentimente. Dacă aveți îndoieli sau sunteți sub presiune, plecați. Nu vă lăsați hârțuiți.)
În final, vă invit să ascultați un discurs ținut de Shri Mataji Nirmala Devi
în 1978, cu tema „Evoluția dincolo de religia organizată” (o oră jumate!). Discursul este în engleză.
Câteva idei din discurs
„Ideea de Dumnezeu a fost
pierdută. Ne-am gândit la Dumnezeu – la început filozofia era cea mai
importantă materie. La școli se preda întâi filozofia. Acum economia este
subiectul cel mai important. Exact opusul.
Noi am început să ne dezvoltăm în exterior. Descoperirile sfinților, descoperirile marilor
încarnări, învățăturile
marilor scripturi s-au pierdut, pentru că ei au spus: „Dacă trebuie să-ți găsești bucuria și fericirea, trebuie să-ți îndrepți privirea înăuntru”. Dar toată
dezvoltarea a fost în exterior, iar noi ne-am pierdut echilibrul.
Chiar și în numele religiei am făcut
asta; aș spune, de exemplu,
religia hindusă. Și
catolicismul sau protestanții sau Islamul și toți acești oameni. Religia însemna că
trebuia să ai mulți
oameni adunați
laolaltă și că trebuie să ai o
clădire. Toți
trebuie să stați
acolo, să cântați de
dimineața până seara, să ascultați predici de dimineața până seara și apoi să contribuiți cu ceva bani la
biserică sau la un templu hindus sau sa contribuiți pentru persoana care trăiește acolo în numele lui Dumnezeu.
Voi ați crezut că mergând la biserică
sau mergând la aceste temple sau mergând în aceste locuri, toată căutarea
voastră va fi teminată și acum ne putem dezvolta în exterior. De fapt oamenii
l-au negat total pe Dumnezeu. Nimeni nu a mai crezut că trebuie sa-l căutăm pe
Dumnezeu.
Noi trebuie să-l găsim
pe Dumnezeu nu prin aceste metode artificiale prin care creăm mănăstiri sau
temple sau mari organizații sau toate acestea, ci prin a-L căuta pe Dumnezeu în
interior. În ce scriptură e scris că prin construirea de mănăstiri îl puteți obține pe Dumnezeu? Vreau să spun
că putem înțelege
dacă cineva i-a condus pe căi greșite, dar nimeni nu a zis asta: nici islamul, nici creștinismul, nici hindușii. Nicăieri nu e scris,
nici în buddhism. Dacă vedeți învățăturile lui Buddha, El nu a zis nicăieri să faceți o mănăstire și apoi să aveți din ce în ce mai mulți oameni. El a zis tot timpul că
trebuie să meditați,
trebuie să meditați,
trebuie să meditați.
Acum, simultan, avem puterea
de a crea. Dumnezeu ne-a revelat cunoașterea științei. Dumnezeu este cel care ne-a dat-o. El este cel care
ne-a revelat această putere. Și de ce a făcut asta? Noi eram chiar mai bine fără
aceasta. De ce a făcut-o ? El a făcut asta pentru că s-a gândit că
nu aveți timp pentru meditație. El s-a gândit că e mai bine
pentru voi să aveți
aceste mașinării care să vă ajute
în munca voastră.
El v-a dat aceste puteri. El a zis: o gospodină muncește prea mult, deci ar trebui să
aibă o bucătărie automatizată. Ok, deci ea are o bucătărie automatizată. Dar ce
vrea ea? Ea vrea să meargă la coafor. Unde își petrece ea timpul? Ea vrea sa
meargă la un bal. Dacă are prea mult timp și e plictisită, ea vrea să se
ducă la un bar seara. Apoi ea vine foarte obosită acasă, se enervează pe
toată lumea și se
duce să doarmă. Acesta este finalul căutării noastre. Acesta e locul unde
ajungem când suntem dezvoltați. Nu ştiu dacă am putea numi asta dezvoltare; este
vreun semn de maturitate în acest comportament?
Au dat ei vreo atenție Sinelui lor, căutării
Sinelui?
Au descoperit ei ce este SINELE
din interior, care este descris în toate scripturile?
Așa că totul a devenit o
afacere orientată către bani. Vreau să vă spun sincer că Dumnezeu
n-are nimic de-a face cu banii. Dumnezeu e ceva foarte diferit, El ne-a creat,
ne- a evoluat și a
vrut ca noi să fim puțin mai
fermi în acestea. Modul în care sărim și alergăm după aceste lucruri …
am devenit atât de materialiști! Materia stă pe capul nostru, nu ne putem descurca
fără multe lucruri. Ați
putea trăi mult mai simplu, fără să vă complicați. Dar ne-am complicat pentru că
suntem dezvoltați.”
Ági
