Din auzite ştim răspunsul la această întrebare .... se destramă de obicei. Să ne gândim la persoanele din jurul nostru. De cele mai multe ori cedează persoana spirituală, nu cealaltă. De ce trebuie să se-ntâmple aşa ? Dacă eşti convins în ceea ce crezi, de ce laşi negativităţile să te doboare ? Pentru că este mai uşor să „ieşi din poveste” decât să faci ceva ? Este mai comod să te complaci într-o situaţie ?
Ce faci atunci când ai un partener care nu crede doar în propriile forţe, în propria minte, iar tu crezi în ceva care mişcă acest univers din ascuns.
Mulţi se întreabă dacă găsesc în această viaţă o pereche potrivită pentru căsnicie, dacă există acea persoană care simte şi înţelege pe celălalt, respectă, iubeşte cu o iubire detaşată, relaţia nu devine plictisitoare nici după ani de zile. Dacă există fericire - sau mai degrabă îmi place să folosesc cuvântul „bucurie”- în căsnicie ?
Ştim despre relaţiile de genul „Romeo şi Julieta” .... în zilele noastre nu durează mult. Sentimentul de „îndrăgosteală” nu dă echilibru unei căsnicii, iar o căsătorie reuşită, pe lângă echilibru, dă şi maturitate, spune Gregoire de Kalbermatten în cartea sa - „Duhul Adevărului”.
Soluţia ar fi voinţa, forţa de a lupta şi multă răbdare. Oamenii nu se schimbă uşor, nu vor să se schimbe, nu le poţi cere să se schimbe. Nu putem forţa pe celălalt. O persoană egoistă, care este obişnuită să-i fie răsfăţat egoul, greu lasă în urmă acest comfort. „O persoană egoistă nu poate vedea lucrurile într-o perspectivă corectă, deoarece inteligenţa sa este lipsită de înţelepciune” (G.K. – Duhul Adevărului). Condiţionările, de asemenea, ne fac să stagnăm în evoluţie. Din punct de vedere al sahaja yoga soluţia este simplă. Avem la îndemână tehnici simple de îndepărtarea negativităţilor atât din noi cât şi din celelalte persoane, din mediul care ne înconjoară. Dar, ca şi orice lucru pe care îl facem, consecvenţa şi credinţa sunt importante, dacă vrem să reuşim. Dacă într-o zi ne gândim: „acuma nu am chef să lupt, mă simt obosit” ..... ne-am lăsat deja pradă negativităţii din noi, şi anume - letargiei.
Ce sunt negativităţile ?
Conform dicţionarului explicativ al limbii române, negativitatea este „însuşirea de a fi negativ”, „însuşire a unui corp încărcat cu electricitate negativă”. Şi omul poate fi încărcat de negativitate, să luăm un exemplu obişnuit. O persoană începe să se certe cu noi .... cum reacţionăm de obicei ? În acelaşi mod oare ? Reacţionând la fel, noi am preluat negativitatea acestuia. Sau să luăm un obiect vechi. Obiectele pot reţine energia persoanei care îl foloseşte. Dacă noi achiziţionăm un obiect „second-hand”, putem prelua energia persoanelor care au folosit obiectul respectiv. Mediul care ne înconjoară, de asemenea, poate fi negativ. Ce înseamnă însuşirea de a fi negativ ? Să vedem câteva negativităţi din noi: dominarea, bârfa, aroganţa, fanatismul, excesele noastre, frica, lăcomia, gelozia, ataşamentele, reacţiile noastre egoiste, etc.
Să facem introspecţie. Ne putem privi negativităţile detaşaţi ? Le putem corecta ? Vrem să le corectăm ?
Ági
Shri Mataji despre femeile occidentale
(fragmente din discursul lui Shri Mataji Nirmala Devi, Franţa, 1988, „Intuiţia femeilor”)
"Femeia este ca Pământul Mamă şi bărbatul ca Soarele. Amândoi trebuie să se asocieze. Priviţi Pământul câte poate să îndure. Vedeţi cât este de chibzuit. El creează flori frumoase, arbuşti frumoşi, totul pentru noi, fără nici o problemă. În plus, Pământul ne hrăneşte, cu toate că facem atâtea greşeli împotriva lui. Dar Soarele nu caută să devină Pământ şi nici Pământul să devină Soare, fiindcă ei ştiu că fiecare există pentru a realiza un anumit scop.
Deci, numai femeile pot să aducă roade. Numai voi puteţi da naştere unor copii. Dar dacă alegeţi să acţionaţi total în „ego”, total prin ego, atunci nu mai sunteţi nici bărbat, nici femeie. Veţi deveni ceva între cele două forme, nici aici, nici acolo. Veţi fi buni de nimic. Dar pentru o femeie nu face să fie egoistă. E mai bine să fie emotivă, sensibilă. De exemplu, uneori poate să fie tristă, alteori lacrimile pot să-i apară în ochi. Ceea ce bărbaţii ştiu să facă, lăsaţi-i să facă. Şi ceea ce voi sunteţi capabile să faceţi , faceţi voi. Feminitatea absolută este scopul pe care trebuie să-l atingeţi, devenind o femeie completă, în culmea împlinirea ei. Şi trebuie să fiţi experte în ale bucătăriei, ale grădinăritului, veghiind asupra celorlalţi, iubindu-i. Numai aşa veţi putea controla întreaga lume. Puteţi controla pe fiecare, dar nu în modul absurd pe care bărbaţii încearcă să-l utilizeze pentru a controla.
Iubirea este cel mai bun mod de a controla, dar iubirea este sacrificiu. Astfel, după un timp nu veţi mai simţi sacrificiul. Pornind din momentul în care începeţi să simţiţi bucuria oferind, aceasta încetează să mai fie sacrificiu.
Femeile au primit în dar multe calităţi deoarece condiţiile lor de viaţă sunt mai grele decât ale bărbaţilor. Dumnezeu v-a dat calităţi speciale. Dacă doriţi să le amelioraţi, să le manifestaţi, atunci ar trebui să ştiţi că sunteţi femeie şi că trebuie să fiţi demnă aşa cum trebuie să fie o femeie.
Şi capacitatea de a fi femeie este de a şti cum SĂ REUŞEASCĂ SĂ STĂPÂNEASCĂ SITUAŢIILE, CUM SĂ ŞTIE SĂ ADUCĂ PACEA ÎN FAMILIE., CUM SĂ FACĂ FERICIT PE FIECARE. Casa este domeniul său. Nu avem nevoie de Ioana D'Arc în prezent. Dar ele trebuie să fie îndrăzneţe şi să fie personalităţi pline de compasiune.
Deci vedeţi, această calitate care este intuiţia, ea trebuie dezvoltată. Pentru că sunteţi profunde, sunteţi mult mai profunde. În evoluţie sunteţi plasate mai sus, nu există nici o îndoială. Dar voi intraţi în competiţie cu bărbaţii şi încercaţi să-i înrobiţi.
Acestea se reflectă în societate prin modul pe care-l abordează femeile în a-şi arăta corpul, pentru a atrage atenţia bărbaţilor tot timpul. Asta are vreun sens? De ce ar trebui să atragem bărbaţii ? Mereu pe punctul de a vă expune corpurile pentru a face plăcere bărbaţilor. De ce? De ce să trebuiască să facem asta? De ce să ne arătăm trupurile?
Există o povestioară pe care a scris-o Tagore despre un scriitor care urma să scrie o poveste de dragoste. Şi îşi întreabă soţia: „Să presupunem că înaintea căsătoriei, ţi-aş fi propus să fugi cu mine. Ce ai fi făcut?” Ea răspunde: „Te-aş fi denunţat imediat la poliţie”. Aşa trebuie să vă păstarţi demnitatea.
Acest mod pe care îl au femeile de a se expune, de a alerga după bărbaţi, trebuie evitat. Cum putem să ne plângem că sunt atâtea acte de violenţă şi de violuri. Vreau să spun că ele o caută. Vor să atragă atenţia murdară a bărbaţilor asupra lor.
Deci trebuie să fiţi calme, liniştite, stăpâne pe voi. În scurt timp, soţii dvs vor merge în urma voastră în toate privinţele, chiar şi în problemele băneşti.
Bărbaţii n-au decât un singur fel de costum. Tot timpul poartă acelaşi veşmânt. Noi putem de atâtea ori să schimbăm stilul, culorile. Bărbaţii n-au timp. Sunt frustraţi ..... Voi femeile sunteţi complementul lor. Ei sunt înzestraţi pentru legi, reguli. Şi în legătură cu acest fapt trebuie să acceptaţi ceea ce spun. Dacă vă cer: „Fă asta, fă cealaltă”, trebuie să acceptaţi ceea ce vă spun pentru că ei cunosc acel domeniu – este domeniul lor. Şi mai ales nu argumentaţi niciodată. Nu reuşiţi nimic prin argumentaţie.
În Occident femeile sunt inteligente şi cultivate şi au dezvoltat o intuiţiei extrem de complexă pentru ele. Ele au în mod egal control asupra banilor proprii. Şi aceată situaţie a făcut din ele un fel de „bărbaţi” fără esenţa bărbatului în ele. Acesta este şi motivul pentru care tot comportamentul lor devine extrem de bizar.
Uneori, într-adevăr, nu pot să înţeleg. Cu toate acestea, acum încep să sesizez că ele sunt femei şi că vor să-i domine pe bărbaţi. Dar ele nu înţeleg că dominând nu pot avea relaţii bune. Trebuie să se înţeleagă că, pentru a domina bărbaţii trebuie să te comporţi ca un bărbat adică, dând ordine: „Să nu faci asta, să nu faci aia, nu-mi face asta, asta nu e bună”.
Celălalt mod este totdeauna a vorbi despre necazuri, despre trecut, despre „aşa sunt eu”, despre „asta e greşit la mine” şi de a fi mereu bolnavă. Tot timpul aceste femei nefericite, sunt mereu în nesiguranţă. Au tot timpul nevoie ca cineva să se ocupe de ele, au nevoie de prezenţa soţului lor, de atenţia lui şi ca el să fie mereu alături pentru a se ocupa de ele. Şi în final, soţul ajunge să nu aibă decât o singură dorinţă, aceea de aşi părăsi nevasta şi de a se duce la altele. Din cauza asta a şi prosperat prostituţia atât de mult. Cel puţin prostituata încearcă să-i facă plăcere bărbatului şi nu încearcă să îl facă să fugă, întrucât ea trbuie să-şi câştige existenţa.
Când ai un copil, ai compania acestui copil. Pentru mama indiană, din momentul în care ea simte că este însărcinată, ea simte bucuria. Şi după ce copilul se naşte ea simte compania copilului. Pentru ea nimic nu mai este necesar decât copilul ei care este acolo. Şi prin urmare, prin propriul copil ea învaţă să-şi iubească pe ceilalţi copii. Dar aici, din momentul în care copiii sunt născuţi, se proiectează acelaşi non-sens asupra copiilor spunându-le: „Oh, ce urât se poartă soţul cu mine, ce urât s-a purtat mama cu mine”. Şi astfel femeia încearcă să domine copilul şi să-l facă absolut nefericit.
Sursa acestei stări sunt femeile. Dacă nu au studii este tot rău pentru că au complexe. Şi dacă nu sunt foarte inteligente încearcă să joace feste murdare soţului, întregii lumi. Dacă soţul are un prieten, ea vrea să le distrugă prietenia pentru că aceasta nu-i place. E uimitor! Dacă soţul are prieteni bărbaţi, bineînţeles el poate să vorbească cu ei, pentru că dacă ar fi fost femei, soţia ar fi putut să aibă obiecţii. În acest caz, ceea ce nu înţeleg este că femeia nu doreşte ca prietenii soţului să-i vină acasă.
Şi toată viaţa lor aceste femei au trăit aşa făcând un adevărat cinema din faptul că sunt nefericite. Şi ele continuă acelaşi spectacol şi după căsătoria lor.
Din contră, în cazul unei drame, femeia indiană face faţă. Ea este aceea care se redresează cu curaj în caz de nenorocire. În altă circumstanţă, ea nu se afirmă. Nimeni nu va şti că există o femeie acolo. Doar parfumul care se simte în casă îi relevă prezenţa. Ea nu vorbeşte niciodată prima. Şi din punct de vedere comportamental este ceva obişnuit. Femeia rămâne în afara conversaţiei, iar oamenii nici nu simt că este de faţă.
Dacă soţul Dvs vorbeşte, dvs trebuie să rămâneţi silenţioase. În Occident e invers. Dacă cineva vine să vă vorbească, cea care răspunde prima este femeia. Bărbatul rămâne în colţul lui ca un mic surâs şi va deschide gura pentru a spune un cuvât sau două. Agresiunea acestor femei este foarte subtilă: pun nişte întrebări atât de sinistre încât problema în sine devine picantă. Şi ceea ce ele spun conţine un spin ascuns.
În cele din urmă te saturi de o astfel de persoană şi din acest motiv apar divorţurile. Bărbaţii occidentali sunt mai buni, mai inteligenţi decât bărbaţii indieni, nu sunt dominatori şi înţeleg valoarea femeii. Ei lasă mai multă libertate soţiei conferindu-le un prestigiu şi o valoare enormă. Dar dacă daţi ceva femeilor, ele trebuie să fie capabile să-l suporte, să şi-l asume, nu-i aşa? La ce bun să le dai tot felul de egalităţi dacă ele nu sunt capabile să şi le asume!"
Ági
"Femeia este ca Pământul Mamă şi bărbatul ca Soarele. Amândoi trebuie să se asocieze. Priviţi Pământul câte poate să îndure. Vedeţi cât este de chibzuit. El creează flori frumoase, arbuşti frumoşi, totul pentru noi, fără nici o problemă. În plus, Pământul ne hrăneşte, cu toate că facem atâtea greşeli împotriva lui. Dar Soarele nu caută să devină Pământ şi nici Pământul să devină Soare, fiindcă ei ştiu că fiecare există pentru a realiza un anumit scop.
Deci, numai femeile pot să aducă roade. Numai voi puteţi da naştere unor copii. Dar dacă alegeţi să acţionaţi total în „ego”, total prin ego, atunci nu mai sunteţi nici bărbat, nici femeie. Veţi deveni ceva între cele două forme, nici aici, nici acolo. Veţi fi buni de nimic. Dar pentru o femeie nu face să fie egoistă. E mai bine să fie emotivă, sensibilă. De exemplu, uneori poate să fie tristă, alteori lacrimile pot să-i apară în ochi. Ceea ce bărbaţii ştiu să facă, lăsaţi-i să facă. Şi ceea ce voi sunteţi capabile să faceţi , faceţi voi. Feminitatea absolută este scopul pe care trebuie să-l atingeţi, devenind o femeie completă, în culmea împlinirea ei. Şi trebuie să fiţi experte în ale bucătăriei, ale grădinăritului, veghiind asupra celorlalţi, iubindu-i. Numai aşa veţi putea controla întreaga lume. Puteţi controla pe fiecare, dar nu în modul absurd pe care bărbaţii încearcă să-l utilizeze pentru a controla.
Iubirea este cel mai bun mod de a controla, dar iubirea este sacrificiu. Astfel, după un timp nu veţi mai simţi sacrificiul. Pornind din momentul în care începeţi să simţiţi bucuria oferind, aceasta încetează să mai fie sacrificiu.
Femeile au primit în dar multe calităţi deoarece condiţiile lor de viaţă sunt mai grele decât ale bărbaţilor. Dumnezeu v-a dat calităţi speciale. Dacă doriţi să le amelioraţi, să le manifestaţi, atunci ar trebui să ştiţi că sunteţi femeie şi că trebuie să fiţi demnă aşa cum trebuie să fie o femeie.
Şi capacitatea de a fi femeie este de a şti cum SĂ REUŞEASCĂ SĂ STĂPÂNEASCĂ SITUAŢIILE, CUM SĂ ŞTIE SĂ ADUCĂ PACEA ÎN FAMILIE., CUM SĂ FACĂ FERICIT PE FIECARE. Casa este domeniul său. Nu avem nevoie de Ioana D'Arc în prezent. Dar ele trebuie să fie îndrăzneţe şi să fie personalităţi pline de compasiune.
Deci vedeţi, această calitate care este intuiţia, ea trebuie dezvoltată. Pentru că sunteţi profunde, sunteţi mult mai profunde. În evoluţie sunteţi plasate mai sus, nu există nici o îndoială. Dar voi intraţi în competiţie cu bărbaţii şi încercaţi să-i înrobiţi.
Acestea se reflectă în societate prin modul pe care-l abordează femeile în a-şi arăta corpul, pentru a atrage atenţia bărbaţilor tot timpul. Asta are vreun sens? De ce ar trebui să atragem bărbaţii ? Mereu pe punctul de a vă expune corpurile pentru a face plăcere bărbaţilor. De ce? De ce să trebuiască să facem asta? De ce să ne arătăm trupurile?
Există o povestioară pe care a scris-o Tagore despre un scriitor care urma să scrie o poveste de dragoste. Şi îşi întreabă soţia: „Să presupunem că înaintea căsătoriei, ţi-aş fi propus să fugi cu mine. Ce ai fi făcut?” Ea răspunde: „Te-aş fi denunţat imediat la poliţie”. Aşa trebuie să vă păstarţi demnitatea.
Acest mod pe care îl au femeile de a se expune, de a alerga după bărbaţi, trebuie evitat. Cum putem să ne plângem că sunt atâtea acte de violenţă şi de violuri. Vreau să spun că ele o caută. Vor să atragă atenţia murdară a bărbaţilor asupra lor.
Deci trebuie să fiţi calme, liniştite, stăpâne pe voi. În scurt timp, soţii dvs vor merge în urma voastră în toate privinţele, chiar şi în problemele băneşti.
Bărbaţii n-au decât un singur fel de costum. Tot timpul poartă acelaşi veşmânt. Noi putem de atâtea ori să schimbăm stilul, culorile. Bărbaţii n-au timp. Sunt frustraţi ..... Voi femeile sunteţi complementul lor. Ei sunt înzestraţi pentru legi, reguli. Şi în legătură cu acest fapt trebuie să acceptaţi ceea ce spun. Dacă vă cer: „Fă asta, fă cealaltă”, trebuie să acceptaţi ceea ce vă spun pentru că ei cunosc acel domeniu – este domeniul lor. Şi mai ales nu argumentaţi niciodată. Nu reuşiţi nimic prin argumentaţie.
În Occident femeile sunt inteligente şi cultivate şi au dezvoltat o intuiţiei extrem de complexă pentru ele. Ele au în mod egal control asupra banilor proprii. Şi aceată situaţie a făcut din ele un fel de „bărbaţi” fără esenţa bărbatului în ele. Acesta este şi motivul pentru care tot comportamentul lor devine extrem de bizar.
Uneori, într-adevăr, nu pot să înţeleg. Cu toate acestea, acum încep să sesizez că ele sunt femei şi că vor să-i domine pe bărbaţi. Dar ele nu înţeleg că dominând nu pot avea relaţii bune. Trebuie să se înţeleagă că, pentru a domina bărbaţii trebuie să te comporţi ca un bărbat adică, dând ordine: „Să nu faci asta, să nu faci aia, nu-mi face asta, asta nu e bună”.
Celălalt mod este totdeauna a vorbi despre necazuri, despre trecut, despre „aşa sunt eu”, despre „asta e greşit la mine” şi de a fi mereu bolnavă. Tot timpul aceste femei nefericite, sunt mereu în nesiguranţă. Au tot timpul nevoie ca cineva să se ocupe de ele, au nevoie de prezenţa soţului lor, de atenţia lui şi ca el să fie mereu alături pentru a se ocupa de ele. Şi în final, soţul ajunge să nu aibă decât o singură dorinţă, aceea de aşi părăsi nevasta şi de a se duce la altele. Din cauza asta a şi prosperat prostituţia atât de mult. Cel puţin prostituata încearcă să-i facă plăcere bărbatului şi nu încearcă să îl facă să fugă, întrucât ea trbuie să-şi câştige existenţa.
Când ai un copil, ai compania acestui copil. Pentru mama indiană, din momentul în care ea simte că este însărcinată, ea simte bucuria. Şi după ce copilul se naşte ea simte compania copilului. Pentru ea nimic nu mai este necesar decât copilul ei care este acolo. Şi prin urmare, prin propriul copil ea învaţă să-şi iubească pe ceilalţi copii. Dar aici, din momentul în care copiii sunt născuţi, se proiectează acelaşi non-sens asupra copiilor spunându-le: „Oh, ce urât se poartă soţul cu mine, ce urât s-a purtat mama cu mine”. Şi astfel femeia încearcă să domine copilul şi să-l facă absolut nefericit.
Sursa acestei stări sunt femeile. Dacă nu au studii este tot rău pentru că au complexe. Şi dacă nu sunt foarte inteligente încearcă să joace feste murdare soţului, întregii lumi. Dacă soţul are un prieten, ea vrea să le distrugă prietenia pentru că aceasta nu-i place. E uimitor! Dacă soţul are prieteni bărbaţi, bineînţeles el poate să vorbească cu ei, pentru că dacă ar fi fost femei, soţia ar fi putut să aibă obiecţii. În acest caz, ceea ce nu înţeleg este că femeia nu doreşte ca prietenii soţului să-i vină acasă.
Şi toată viaţa lor aceste femei au trăit aşa făcând un adevărat cinema din faptul că sunt nefericite. Şi ele continuă acelaşi spectacol şi după căsătoria lor.
Din contră, în cazul unei drame, femeia indiană face faţă. Ea este aceea care se redresează cu curaj în caz de nenorocire. În altă circumstanţă, ea nu se afirmă. Nimeni nu va şti că există o femeie acolo. Doar parfumul care se simte în casă îi relevă prezenţa. Ea nu vorbeşte niciodată prima. Şi din punct de vedere comportamental este ceva obişnuit. Femeia rămâne în afara conversaţiei, iar oamenii nici nu simt că este de faţă.
Dacă soţul Dvs vorbeşte, dvs trebuie să rămâneţi silenţioase. În Occident e invers. Dacă cineva vine să vă vorbească, cea care răspunde prima este femeia. Bărbatul rămâne în colţul lui ca un mic surâs şi va deschide gura pentru a spune un cuvât sau două. Agresiunea acestor femei este foarte subtilă: pun nişte întrebări atât de sinistre încât problema în sine devine picantă. Şi ceea ce ele spun conţine un spin ascuns.
În cele din urmă te saturi de o astfel de persoană şi din acest motiv apar divorţurile. Bărbaţii occidentali sunt mai buni, mai inteligenţi decât bărbaţii indieni, nu sunt dominatori şi înţeleg valoarea femeii. Ei lasă mai multă libertate soţiei conferindu-le un prestigiu şi o valoare enormă. Dar dacă daţi ceva femeilor, ele trebuie să fie capabile să-l suporte, să şi-l asume, nu-i aşa? La ce bun să le dai tot felul de egalităţi dacă ele nu sunt capabile să şi le asume!"
Ági
Abonați-vă la:
Postări (Atom)